La sfarsitul unei decade zbuciumate, marcate de razboi si criza, economia americana se afla exact la nivelul anului 2000, iar previziunile pentru urmatorii 10 ani nu sunt deloc mai optimiste.
Unul din principalii indicatori ai stagnarii este fara doar si poate numarul locurilor de munca din sectorul privat, care in septembrie 2009 era de numai 108.5 milioane, aproape identic cu cel inregistrat in iunie 1999, arata Slate.com.
Cu alte cuvinte, sectorul privat nu a reusit sa creeze in 10 ani de zile un singur loc de munca, in conditiile in care populatia Statelor Unite a crescut cu 9% in acesta perioada, de la 282 de milioane de locuitori, la 308 milioane, in ziua de azi.
Nici bursele nu s-au descuracat mai bine in ultimul deceniu, evoluand mai degraba dupa principiul benzilor rulante, consumand resurse imense pentru a parcurge, in fapt, o distanta infima.
In ciuda tuturor eforturilor de revitalizare a pietelor, preturile actiunilor abia daca s-au clintit in ultimii 10 ani.
In acelasi timp, este din ce in ce mai clar ca americanii si-au pierdut interesul pentru investitii, in conditiile in care intre anii 1992 si 2000, procentul investitiilor in fonduri mutuale s-a dublat, de la 24,4 la 49%, pentru ca anul 2008 sa-i gaseasca doar pe 45% dintre americani in posesia unor obligatiuni sau actiuni.
Veniturile populatiei au stagnat si ele sau chiar au scazut, in varful crizei financiare, situandu-se in jurul mediei de 50.303 de dolari, in 2008, adica sub venitul mediu al unui american din 1998.
In tot acest timp, preturile bunurilor vitale au continuat insa sa creasca ametitor, conditii in care 13,2% dintre americani au ajuns sa traiasca sub limita saraciei, in 2009, fata de numai 11,9%, cu 10 ani in urma.
La o prima vedere, performantele slabe ale economiei pot fi puse desigur pe
