In Bucovina, la Gura Humorului, o femeie se lupta cu indarjire sa salveze traditia, semnele de noblete ale satului romanesc. O cheama VERA ROMANIUC si muzeul creat de ea e o "minune" a lumii. Semn ca visele n-au fost puse pe fuga, si ca atunci cand iti muti viata in ele, se implinesc
Covata cu usturoi
30 noiembrie, seara de Santandrei. O seara magica, in care cerul se pogoara peste noi, pe pamant. E cumpana vremii, hotarul timpului, momentul de trecere intr-un nou an dacic. In seara asta, cand timpul vechi incepe sa moara, dau navala strigoii. Rafale de vant scutura razlet fereastra, suierand ca niste stafii bezmetice. Gatita frumos, in costum popular, batrana vaduva, cea iertata de Dumnezeu, sta cuminte pe lavita, pazind usturoiul din covata. Prin sat, fetele au tinut peste zi post negru. Doar spre seara, au mancat niscai usturoi. Acum, trupul lor e ferit de boala si rau. Nici mintea nu le-o poate atinge. Inca din amurg, au avut grija sa-si faca semnul crucii pe frunte. Si tot cu usturoi, ca asa-i randuiala. La fel au facut si deasupra usilor, a ferestrelor, ba chiar si afara, la fantana. Semnul crucii cu usturoi, ca nu carecumva sa indrazneasca strigoii...
Batrana vaduva sta smirna pe lavita, pazind usturoiul adus de fetele satului. Aici, in casa asta straveche, se aduna mereu, in noaptea de Santandrei. Pun laolalta cateii intr-o covata pe care gazda batrana o pazeste cu strasnicie intreaga noapte. Apoi, cand se itesc primii zori, isi iau din covata cate o caciulie din usturoiul pazit, pe care o ingroapa in gradina. Cand din locul ala va rasari, mai tarziu, primul fir, vor sti ca usturoiul verde are putere miraculoasa si-l vor folosi pentru a ademeni dragostea. Asa-i randuiala aici, de sute de ani, in noaptea de Sfantul Andrei...
O papusa in costum popular
Dar povestea pe care v-o spun e doar o simpla poveste din t
