Până la urmă, cele opt zile de vacanţă forţată a bugetarilor vor rămâne în istorie drept cele mai glorioase din războiului românesc împotriva crizei în 2009. Relaxarea vine după ce, anul trecut, când tot Occidentul tremura la gândul recesiunii, noi am sfidat realitatea cu măriri de pensii şi sporuri şi cu niscaiva achiziţii publice, de final de mandat. Opt zile de vacanţă, isteţ lipite la weekendurile rămase în noiembrie şi decembrie, înseamnă zero muncă până la

Până la urmă, cele opt zile de vacanţă forţată a bugetarilor vor rămâne în istorie drept cele mai glorioase din războiului românesc împotriva crizei în 2009. Relaxarea vine după ce, anul trecut, când tot Occidentul tremura la gândul recesiunii, noi am sfidat realitatea cu măriri de pensii şi sporuri şi cu niscaiva achiziţii publice, de final de mandat.

Opt zile de vacanţă, isteţ lipite la weekendurile rămase în noiembrie şi decembrie, înseamnă zero muncă până la Revelion, prilej să închinăm un pahar de şampanie şi să ne urăm la mai mulţi ani în care să trecem prin criză doar aşa, cu mici sperieturi la 7 seara, la jurnalele TV, şi încă un pic după, eventual, la talk-show-uri, dacă n-am aţipit plictisiţi de amorţeala de peste zi de la serviciu. E criză, şefii sunt tot timpul stresaţi şi nici penalizările nu mai sunt ce-au fost.

Dacă bugetarii de-abia îşi fac planurile de concediu „fără“, guvernanţii, parlamentarii şi primarii au luat-o înainte, modele vrednic de urmat în propăşirea nesimţirii şi iresponsabilităţii naţionale. Miniştrii demişi petrec jumătate din ziua de lucru în maşini, pe drumul dintre cele două ministere din subordine, iar cealaltă jumătate, în conferinţe de presă, iar cabinetul premierului împachetează din greu colete cu destinaţia Cluj-Napoca.

Oamenii din eşalonul doi sunt în teritoriu, figuranţi pe scenele de pe care preşedintele Băsescu se luptă cu mogulii şi cu