Din categoria consacrata pe plan national sub titlul evocator "Am fost un dobitoc", avem saptamana aceasta un disident comunist devenit mosier capitalist , enervat ca i s-a taiat accesul la microfon, "exact ca pe vremea impuscatului".
Trecem peste faptul ca nu era treaba lui sa vorbeasca: omul e obisnuit sa dea oricand si pe orice subiect din gura, ultimii 20 de ani o dovedesc. Trecem si peste faptul ca, desi se declara sus si tare intelectual si poet, nu vede nicio incompatibilitate intre postura academica si interventia in politica - pe o scena electorala, sa fim bine intelesi!
Cum am putea trece insa peste ridicolul faptului ca isi imagineaza ca poate eclipsa cometa cu coada a politicii romanesti, nimeni altul decat Traian Basescu. Oricata personalitate ar avea Dinescu, Basescu il intrece- nu s-a vazut politician mioritic mai atras de lumina reflectoarelor si sunetul microfoanelor.
Ar trebui totusi sa exercite ceva mai multa prudenta seful statului - microfoanele sunt plantate peste tot, nimeni nu le revendica, si cu toate astea toata presa vuieste de "stenograme", "santajuri" (adica, in traducere extrem de libera "investigatie de presa"), si persoane ofensate la integritate.
Da, este vorba despre cei care ar trebui sa fie "cainii de paza ai democratiei". Democratie doar pentru dulai, ar conchide fabulistul Grigore Alexandrescu, si pe buna dreptate.
Tot acest scandal miroase de la o posta a mizerie morala, din care doar amantele lipseau ca sa faca complete portretele oficialului-naiv-santajabil si ziaristilor-rechini-fara-scrupule. Nu vi se pare insa ca rolurile sunt atat de limpede jucate incat unul mai suspicios ar mirosi in aceasta situatie si un oarecare iz de "lucratura" specifica anumitor interese?
Poate e totusi o impresie. Nici macar un santaj sa nu mai fie ce-a fost o data, doar pentr