Campania prezidentiala din acest an a fost, de fapt, cea mai dura campanie electorala din Romania post-comunista.

In nici una din alegerile anterioare, bipolaritatea optiunilor nu a fost atat de neta, maniheismul Bine-Rau (asumat diferit de taberele in conflict), atat de evident. Analistii seriosi au mai observat si faptul ca, in actuala batalie, pozitia ideologica, programele politice aferente, aproape nu au contat, fiind inlocuite de atacuri personalizate, imprecatii, dezvaluiri din sfera vietii private etc. "Vinovat" pentru o asemenea pozitionare a actorilor politici este, desigur, presedintele Traian Basescu, singurul sef de stat de dupa 1989 care a incercat sa-si joace rolul la limitele constitutionalitatii pentru a forta "schimbarea la fata" a Romaniei, eliminarea (sau, macar, blocarea) "sistemului ticalosit", impus tarii de mostenitorii comunismului. Antecesorii lui, d-nii Iliescu si Constantinescu (din tabere - declarat - opuse) au guvernat "pentru linistea noastra", adica s-au mentinut pe pozitia de "observatori si arbitri" ai jocului politic, intervenind doar formal, cu critici verbale ori insinuari, atunci cand excrescentele sistemului deveneau monstruoase. Ion Iliescu, fondatorul "sistemului", prefera - si prefera inca - actiunile discrete, "de cabinet", in care marile afaceri sunt minimalizate, loviturile dure intre grupurile de interes invelite in catifea, rebelii marginalizati pe tacute. Alegatorii ar trebui sa stie ca, sub mandatele celor doi, s-a constituit, consolidat si onorabilizat o oligarhie politico-economica transpartinica, imuna la Lege, indiferenta fata de situatia tarii si viitorul ei, axata doar pe prezervarea "drepturilor speciale", obtinute mai mult sau mai putin oneros.

Unii cititori ar putea sustine ca "meritele" d-nilor Iliescu si Constantinescu (aflati, cu totul neintamplator, in aceeasi barca) au fost pastrarea stab