… de care mai ca uitasem dar si-a adus aminte, cum nu se poate mai frumos … licurici:

Azi se împlinesc 14 ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Eu, care păstrez și acum ziarele din ‘95 în care se vobește, pe pagini întregi, despre moartea și înmormântarea Seniorului (singurele ziare pe care le păstrez, de altfel), mi se pare incredibil să aud că există tineri care habar nu au cine e. De fapt, în timp ce scriu, îmi dau seama că nu ştiu de ce mă aştept de la ei să aibă habar. E o generaţie diferită, cu valori diferite şi aspiraţii diferite. Pentru mine, Corneliu Coposu rămâne Preşedintele Moral al României, pentru mulţi dintre ei, însă, e un necunoscut. Nu au cum să se raporteze la el.

Dar politicienii de azi l-au cunoscut şi, totuşi, nu au învăţat nimic de la el. Nu mă pot opri să nu mă întreb cum ar arăta talk show-urile politice dacă Seniorul ar mai trăi şi ar lua parte la ele. Oare şi-ar mai permite invitaţii politicieni atâtea mârlănii şi glume de autobază? Şi cum ar arăta Partidul Ţărănesc dacă Corneliu Coposu ar mai fi în viaţă? Ar avea 2.125.000 de aderenţi ca în 1947, înainte ca sovieticii să îl distrugă? Şi mă mai întreb câţi dintre politicienii de azi ar fi capabili să facă 18 ani de puşcărie grea, asemeni Seniorului, pentru principiile în care cred?

Textul, in intregimea lui, poate fi citit aici:

http://www.lauralaurentiu.com/?p=335#comments

PS Am avut prilejul de a-l cunoaste – pe timpul mineriadelor, intr-o “casa conspirativa”. Va povestesc altadata. Oamenii astia sunt ca sfintii: i-ai cunoscut, l-ai cunoscut pe unul care l-a cunoscut – tot e ceva. Zice-se-n Pateric ca un ucenic merge la ava si-l intreaba: “Avo, ce sa ma fac? Ma rog si simt ca nimic nu se lipeste de inima mea“. Ava, intelegator, ii spune: “Fiule, ia castronasul ala de colo”. Calugarul il ia. “Ia de toarna niste ulei in el”. Calugarul toarna. “Desarta-l, acu