Bancile si-au inasprit atitudinea fata de rau-platnici.
Unul dintre trei datornici are de dat sume mai mari de 20 de mii de euro. Milionul de datornici este greaua mostenire a perioadei de trai bun din mandatul trecut, cand cresteam intr-un an cat altii in zece. Bancile care tin sabia deasupra datornicilor sunt autoarele acestei stari de fapt.
Dupa decenii de saracie, in care singurul imprumut la care putea spera omul era cel facut prin CAR, cand puteai imprumuta de trei ori suma depusa, fara a plati impozite, ci doar o cotizatie mai mare, dupa cateva cincinale de tepe la jocurile piramidale si la concursurile de bingo televizate la ore de maxima audienta, bancile au preluat controlul, promitand romanilor o viata de vis. A fost un eveniment istoric, declansat de legislatia care a facilitat creditele ipotecare. Creditul ipotecar a fost peste tot, ca un vaccin antigripal, ajutand la insanatosirea economiei si ridicarea nivelului de trai al omului obisnuit. La noi a dat, insa, dependenta, ducand la inventia a sute de alte tipuri de imprumut, la marginea prudentei bancare. Bancile ne voiau si datornici, si cu sufletul in rai. Cine sa se puna de-a curmezisul fericirii nationale? Au aparut creditele pentru nevoi personale, pentru vacante in paradisuri turistice si fiscale, banii pentru aparatura electronica sau bucatarii italienesti, credite acordate doar cu buletinul, reesalonari, amanari si variante tot mai fanteziste de plata a ratelor. Unele firme de telefonie sau de cablu au preluat trucul, promitand perioade de gratie urmate, e drept, de plata cu asupra-de-masura a datoriilor. Statul a pus si inca mai pune si el umarul, promitand facilitati pentru anumite tipuri de imprumuturi, unele in domeniul imobiliar, altele finantate prin programele europene de protectia mediului. Banca Nationala a Romaniei a suferit in tacere, presarand trandafiri in fata gene
