Situată în vecinătatea mai multor reşedinţe diplomatice, această vilă unifamilială modernistă a fost construită, între anii 1936 şi 1938, după planurile arhitectului Alexandru Zaharia. Era la modă stilul florentin "cu mult fer-forgé, şemineuri, coloane şi firide", povestea Gheorghe Jurgea Negrileşti, un colaborator al arhitectului, în Troica Amintirilor sub patru regi.
Amplasată pe un teren de 800 mp, clădirea are: demisol, parter, etaj şi mansardă, în total de 1.020 mp construiţi. Comunicarea interiorului cu exteriorul este generoasă, datorită ferestrelor şi terasei a cărei amenajare a fost atent studiată. Reşedinţa este specifică perioadei interbelice atât prin volumetrie, prin tehnica de construcţie, cât şi prin finisajele faţadelor şi a interioarelor. Pereţii sunt din zidărie de cărămidă executată în cadre de beton armat.
Spaţiile de primire sunt ample: cu un living de 80 mp, iar dormitoare de 30 şi respectiv 45 mp. Locuinţa are livingroom, loggie, două dormitoare, water-closet, baie, sufragerie, terasă-grădină, bucătărie, oficiu. Sufrageria şi biroul sunt inundate de lumină, iar colţişorul de lângă şemineu a fost gândit ca refugiu alăturat salonului.
Şemineele sunt din piatră artificială, turnată pe loc în tipare, iar pardoselile sunt din mozaic de marmură lustruit, turnat pe loc în plăci şi parchet băiţuit dispus în culori şi desene diferite. Picturile şi sculpturile româneşti, covoarele, draperiile din velur ale ferestrelor, pereţii decoraţi cu tapiserii din mătase greoaie de Damasc erau un fundal pentru mobilierul de inspiraţie florentină şi canapelele mari şi confortabile. Interiorul era încălzit de lumina naturală, farmecul discret fiind redat prin nişe, abside, colonete sau vitralii.
SOŢII GAFENCU
De fiecare dată, prezenţa elegantă a acestora impresiona de la prima vedere. "Frumos bărbat şi cu mult mai tâ
