Metoda este folosită pentru depistarea paraziţilor în ţesuturi şi produse de secreţie, în cazul afecţiunilor intestinale şi altor boli cu istoric şi cu simptome sugestive. Analiza se poate face din biopsie de la orice nivel al organismului, ca de exemplu biopsie musculară (larve de Trichinela), rectală, de vezică urinară sau duodeno-jejunală.
Paraziţii pot fi găsiţi şi în sânge, şi în produsele de secreţie ale organismului: spută (Pneumocystis carini), bilă (Giardia), urină (Schistosoma), materii fecale (viermi intestinali), secreţie vaginală sau uretrală (Trichomonas vaginalis) şi lichid cefalorahidian (Toxoplasma gondii).
Bolile intestinale, cele mai frecvente
Cele mai întâlnite boli parazitare sunt date de paraziţii intestinali. Aceştia afectează mai ales copiii mici, dar pot apărea şi în cazul adulţilor.
Paraziţi precum limbricii, teniile şi cryptosporidium se elimină prin materiile fecale. Uneori, viermii adulţi pot fi vizibili cu ochiul liber, de aceea se recomandă părinţilor să observe din când în când scaunul copiilor.
În majoritatea cazurilor de parazitism intestinal, paraziţii nu se pot pune în evidenţă. Se foloseşte astfel examenul coproparazitologic, pentru identificarea ouălor de paraziţi.
Întrucât paraziţii nu depun ouă în fiecare zi, ci la anumite perioade de timp, examenul se repetă de două-trei ori, la intervale de câte o săptămână.
Recoltarea se face cu un beţişor, din materiile fecale, într-un recipient curat de plastic. Medicul va vizualiza fragmentele la microscop, pe lamă.
Unii paraziţi, cum sunt oxiurii, nu depun ouă în intestin, astfel că identificarea lor se face prin metode speciale, cum ar fi amprenta anală (o baghetă de sticlă acoperită la unul dintre capete cu o bandă adezivă se introduce cu acest capăt în anus, pe o porţiune