In ziua de azi, orice telefon mobil se transforma intr-o clipa in aparat de fotografiat si poti vedea adesea trecatori asaltind o persoana cunoscuta zicindu-i: "Aaa! V-am recunoscut! Permiteti? As vrea atit de mult sa fac o fotografie cu dumneavoastra! Va rog frumos! Va admir de cind eram mic... Si mama mea la fel!". Pe blogul sau, scriitorul spaniol Javier Marias constata apetitul politicienilor din zilele noastre pentru fotografie. Desigur, nu este vorba despre orice fel de fotografie, ci despre acelea in care pot fi vazuti intr-o „companie onorabila". In Spania, ca de altfel peste tot, e la moda sa te fotografiezi cu BaracK Obama. Si despre Sarkozy se stie ca s-a dat peste cap sa se fotografieze linga presedintele american. Ba chiar a simtit ca, astfel, are si el ceva din prestigiul conferit acestuia de recenta acordare a Premiului Nobel pentru Pace. Dar Marias adauga: „In ce anume este interesanta aceasta falsa intimitate cu personalitatile? Aduce cumva un plus de inteligenta sau de valoare? Prestigiul este oare contagios? Aceste exhibitii sau trofee fotografice imi par de o vulgaritate absoluta si denota o personalitate complexata, presomptuoasa si naiva". Acesta citeaza exemplul unui om politic spaniol ce dorea cu orice pret sa se fotografieze cu Obama, dar cum i s-a explicat ca acesta avea, din pacate, altceva de facut, s-a consolat in final cu o fotografie alaturi de guvernatorul din New Mexico. „Aceste gesticulatii, spune scriitorul, sint opera cuiva care se considera el insusi un ratat. Si nu e de preferat ca cineva care are mari responsabilitati politice in Spania sa aiba asemenea preocupari". Javier Marias denunta, de asemenea, ridicolul restaurantelor in care ii poti vedea pe patroni alaturi de Papa, Bush sau Berlusconi in fotografii cu rama poleita. Pentru el acest lucru dovedeste o mare lipsa de gust si scoate la iveala o mediocritate fara margini. Est