Dupa cum bine stii, esti unul dintre preferatii mei si cred ca dupa scurta aventura prin Ministerul Justitiei ti-ai cistigat un loc foarte pretios in presa romaneasca. Si ai un noroc chior sa faci parte din echipa HotNews.ro, fiindca multi ziaristi talentati si onesti au ghinionul sa aiba ori niste patroni incuiati la minte, ori un mediu ostil care nu-i lasa sa-si dezvolte o cariera frumoasa.
Vineri, 13 noiembrie, ora 14.57, ai postat un articol interesant. L-am vazut abia spre miezul noptii . Dupa ce am citit comentariile, am realizat cit de greu e sa impaci pe toata lumea. Tu pe cele citeva mii de cititori si pe cele citeva sute care au postat comentarii sau au votat pentru unele dintre ele. Noi, cei din echipa “Nasul”, sa-i impacam pe toti cei peste 1 milion de telespectatori care ne-au urmarit emisiunea cu Presedintele Romaniei. E foarte greu, chiar imposibil sa fie toti multumiti.
Am tinut sa-ti scriu si nu e un drept la replica, depinde doar de tine daca publici rindurile mele, pentru ca in articolul tau ai comis, in opinia mea, citeva erori, fara rea credinta, cred eu, ba chiar si o diversiune.
Traversam poate cea mai importanta luna din acesti ultimi 20 de ani. Eu am 40 de ani si in 1990 am simtit ce inseamna sa ratezi, sa ti se scurga printre degete anii frumosi pe care ii visam cu totii ca vor veni pentru natia asta. Atunci eram prea putini si ei erau prea multi si manipulati de catre infioratorul mecanism de luat mintile, odiosul TVR 1.
Citeva minti diabolice au intunecat atunci Romania. Mie mi-au trebuit 20 de ani sa realizez ce as fi putut in doar 5. M-au imbatrinit mult acesti ani… si eu recunosc ca am avut mult noroc. Gindeste-te cite milioane de romani am pierdut. Sau sa ne amintim cum acesti 20 de ani au picurat zi de zi otrava inrairii acestui neam.
Dane, eu nu mai vreau sa ratam. Copiii nostr
