Chiar dacă tot mai mulţi albaiulieni renunţă pe zi ce trece la vechea tâmplărie din lemn în favoarea celei din PVC, geamgii sunt convinşi că vor avea de lucru în continuare. Vechii meseriaşi sticlari vorbesc cu nostalgie despre vremurile de dinainte de revoluţie când câştigau mai mulţi bani Dumitru Tat şi Gheorghe Henegar sunt doi dintre cei mai vechi geamgii din Alba Iulia. Lucrează în cadrul unui atelier ce aparţine unei societăţii cooperatiste.

„Atâta timp cât mai există firme care confecţionează mobilă şi au comenzi, nu ne temem că vom rămâne fără obiectul muncii“, afirmă optimist Dumitru Tat, în vârstă de 48 ani.

Răbdare şi seriozitate

Meseria de geamgiu se învaţă cu răbdare şi seriozitate, iar cei care o practică de ani buni sunt convinşi că astăzi calitatea meseriaşilor lasă de dorit. „Lumea a evoluat şi acum oricine se numeşte tâmplar şi geamgiu datorită uneltelor şi maşinilor care uşurează foarte mult munca. Ucenicii şcolilor de arte şi meserii de astăzi nu se mai dedică întrutotul meseriei. O fac superficial“, a spus Dumitru Tat.

Meseriaşul albaiulian taie sticlă de 24 de ani, iar apogeul carierei l-a cunoscut în perioada comunistă. „Între 1985 şi 1987 meseria de geamgiu era cu adevărat valorificată şi căutată. Meseriaşii erau foarte bine plătiţi, iar comenzile nu conteneau. Erau nouă secţii de geamuri şi rame în Alba Iulia, astăzi au mai rămas doar trei“, a afirmat, cu nostalgie, Dumitru Tat.

Cererile clienţilor, mai avangardiste

Timpul nu a schimbat doar calitatea tinerilor meseriaşi, ci şi gusturile celor care apelează la serviciile meşterilor care taie sticlă. Clienţii care trec pragul atelierului au devenit mai puţini, dar şi mai avangardişti. „Oamenii au început să aibă pretenţii şi gusturi mai variate şi sofisticate. Vin la noi şi ne solicită să tăiem sticlă sau oglinzi