Revolta muncitorilor brasoveni din 15 noiembrie 1987 reprezinta in istoria nationala inceputul sfarsitului pentru regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu.
Nicaieri in tara nu se mai auzise pana atunci strigandu-se "Jos Ceausescu", scanteia pornita in Brasov fiind preluata apoi la Iasi si Timisoara, in 14 si 15 decembrie 1989, si la Bucuresti, in 21-22 decembrie 1989.
Muncitorii din Brasov au fost singurii romani din acea perioada care au avut curajul sa infrunte sistemul si care au demonstrat ca si-au pastrat demnitatea in fata ultimelor practici staliniste din blocul comunist.
Totul a inceput in seara zilei de 14 noiembrie, cand angajatii Intreprinderii de Autocamioane "Steagul Rosu" (IABv) si-au primit salariile injumatatite fara sa primeasca vreo explicatie. De cateva luni, directorii uzinei obisnuiau sa reduca salariile muncitorilor, oamenilor spunandu-li-se ca erau "sanctionati" pentru nerealizarea planului economic. De data asta, insa, pe fluturasii lor scria un singur cuvant pe care nimeni nu l-a inteles: social.
Satui de frigul din case si din fabrica, de lipsa alimentelor si de propaganda atat de diferita de realitatile cotidiene, muncitorii sectiei 440 veniti in schimbul III au refuzat sa porneasca masinile pe perioada noptii si au format nuclee de protest. La ora 5.00, starea de agitatie a acestora nu mai putea fi controlata. Dupa sosirea celor din schimbul I, in jurul orei ora 7.00, mii de muncitori se adunasera la portile uzinei.
Ei asteptau sa stea de vorba cu conducerea intreprinderii, insa dialogul nu a avut loc, autoritatile refuzandu-i intr-un mod arogant. Raspunsul i-a radicalizat pe muncitorii care au inceput sa distruga insemnele comuniste si sa sparga geamurile sediului administrativ al IABv.
Primul "Jos Ceausescu", strigat pe strazile Brasovului
Din miile de oa
