Considerată drept cel mai bun produs al şcolii de handbal feminin din România, jucătoarea în vârstă de 21 de ani spune că este dependentă de sportul pe semicerc. Interul echipei naţionale de handbal feminin s-a transformat în ultimii ani din promisiune în certitudine, iar numele ei iese în evidenţă la fiecare competiţie mondială sau europeană.

Deşi a început handbalul la doar 12 ani, în clasa a patra, Neagu a devenit în zece ani o sportivă indispensabilă în echipa naţională, dar şi în formula de bază a campioanei Oltchim Râmnicu Vâlcea.

În  1998, Cristina a luat primul contact cu sportul pe semicerc, participând la selecţia organizată prin şcoli, de fosta mare antrenoare Maria Covaci. Sportiva a luat parte la un antrenament de handbal din pură curiozitate.

„A fost ca un drog şi aşa a rămas. Mi-a plăcut din prima, chiar dacă habar nu aveam ce însemna acest sport. Îmi plăceau toate sporturile, dar nu practicasem niciunul până în acel moment. Ulterior nu am mai putut renunţa la handbal şi am ajuns unde sunt astăzi“, rememorează Cristina.

Calvarul despărţirii de părinţi

Născută în august 1988, la Bucureşti, Neagu este foarte ataşată de părinţi şi de cele două surori mai mari. Pentru Cristina, palpitaţiile adolescenţei au încetat brusc, în momentul în care a intrat în vârtejul handbalului de performanţă. O jucătoare de valoarea ei nu avea cum să treacă neobservată, iar antrenoarea Rulmentului, Mariana Târcă, i-a făcut o ofertă interului, care a ajuns la Braşov la 17 ani.

Venise vremea emoţiilor trăite pe parchet, în pantaloni scurţi şi adidaşi. „Mi-a fost greu să mă despart de familie întrucât părinţii au rămas la Bucureşti, dar m-am obişnuit până la urmă. M-am acomodat mai greu, dat fiind faptul că eram, practic, un copil, dar am reuşit“, spune Cristina. Ea şi-a îndeplinit, odată cu tra