A trecut abia de un an la seniori, dar rezultatele nu au întârziat să apară în competiţiile naţionale. Aventura pe două roţi a lui Gabriel Ţintea a început în anul 2005, când era în liceu. Un coleg de clasă era ciclist de performanţă şi i-a vorbit frumos despre acest sport. „Am zis să merg şi eu să văd cum este, mi-a plăcut şi am rămas până acum. Ţin minte că am început cu pregătirea fizică. Nu a fost cine ştie ce, dar când m-am urcat pe bicicletă a fost cu totul şi cu totul altceva“, îşi aminteşte Gabriel Ţintea.

Îi place ciclismul pentru că este un sport frumos şi greu în acelaşi timp, un sport în care nu te lupţi doar cu viteza, ci şi cu îndemânarea şi experienţa adversarilor. „La început, părinţii şi prietenii nu au fost prea încântaţi că practic eu ciclismul, pentru că nu se prea aude, nu se vorbeşte prea mult de ciclism, dar apoi, cu timpul, au acceptat acest lucru şi se bucură pentru faptul că practic un sport. Oricum, m-au susţinut întotdeauna. Un argument pentru frumuseţea acestui sport este faptul că vizitezi multe locuri“, explică Gabriel.

În anul în care şi-a început activitatea a fost vicecampion naţional pe echipe la juniori şi a obţinut locul al treilea la proba de viteză olimpică. Au urmat alte clasări pe podium şi, anul acesta, trecerea la seniori. „A fost mai greu, adversarii au fost mai buni, dar totuşi am avut echipă, şi am ieşit vicecampion naţional la urmărire pe echipe şi pe locul trei la proba viteză olimpică. Am ratat de puţin locul trei la adiţiune de puncte“, spune ciclistul ploieştean.

Trecerea la seniorat

Despre diferenţa dintre juniorat şi seniorat spune că nu este chiar aşa de mare, dar adversarii au experienţă mai multă. „La efort fizic nu sunt foarte greu de ajuns din urmă, însă experienţa contează foarte mult. Dar îmi propun să realizez cel puţin ce am realizat anul acesta“, a mărtur