…am urlat din rasputeri : “Noi nu mai vrem pamant, noi vrem dezbateri!” Pohta ce-am pohtit/ si cat mi-a tihnit (n-am gasit alta rima:). Intamplarea a facut, insa, ca-n incercarea disperata de a vedea inregistrarea dezbaterii, sa nimeresc de pe Hotnews pe site-ul presedintelui Basescu – si-acolo inregistrarea incepea cu un miting electoral de la Timisoara.
Jenant.
TRU, pentru care – chiar cand ne situam pe pozitii opuse – aveam un imens respect, mi-a aparut ca un gandac politic portocaliu (scuze pentru cacofonie), un soi de om in stare de orice pentru cateva voturi (?!?) in plus. Michael Jackson nu s-ar fi descurcat mai bine – si e trist cand ajungi sa te uiti la TRU si sa incepi sa te gandesti la Michael Jackson. “Are you with me?” “Yeeeeah!” Tot datul din maini, toate “trick-urile” – fumate dar eficiente – pentru capacitarea multimilor, toate denotau dispret fata de idei si ingenunchere pe altarul populismului facil. (Uitati-va la figura Monicai Macovei -spune tot. Dar era acolo.) Daca asta e rolul intelectualului, mai bine ma fac politician.
Jenant.
Inteleg ca functiile – de parlamentar, presedinte, presedinte de consiliu judetean, primar, etc – nu se castiga la masa ideilor ci la cea a actiunilor populiste. Accept asta, ca n-am incotro. Nu sunt de acord, dar accept regulile jocului. Asta nu inseamna, insa, ca le si promovez, ca devin un vector si un agent activ in perpetuarea acestei minciuni traduse printr-o spalare a creierelor. Fiecare cu vorba aia.
Jenant.
In fine, ca sa n-o mai lungesc, trecem la partea “solara” – dezbaterile. Diferenta ca de la cer la pamant. La mitinguri, politicienii pot spune orice – si spun. Nu vorbesc pentru a spune, vorbesc pentru a se face auziti. Vorbesc pentru a provoca fluieraturi admirative, tipate, lesinuri. Nu poti face dezbateri la un miting: acolo nu e vorba de idei, ci despre hormoni (cine
