As lasa deoparte polemica dintre noi, pe teme gazetaresti. Ea nu prea are importanta acum. Admit ca m-am pripit cu o comparatie nefericita. Altceva m-a miscat in replica ta, dincolo de tonul ei frust. Spui ca traversam poate cea mai importanta luna din acesti ultimi 20 de ani, ca ti s-au scurs cei mai frumosi ani ca apa in nisip, ca nu mai vrei sa ratezi si ca te gandesti la viitorul fetitei tale. Tema, grava si grea, ma preocupa zilnic in ultimele luni. Si anii mei frumosi s-au topit scrasnind printre dinti si ma tem ca se vor duce si urmatorii 20.
Am ceva mai putini, 34. Din '96 incoace am trait dintr-un moment crucial in altul. Fiecare speranta a fost urmata de crunte dezamagiri si, dupa fiecare rau trait, am aflat ca se poate si mai rau. Incerc sa fac, desigur, un bilant politic, nu personal. Fortele care tin Romania in loc mi s-au parut mereu mai puternice si mai inventive decat cele care-i vor mersul inainte. Ma tot intreb cand ne-am stricat noi, ca natie: am fost mereu asa sau ne-a ucis cei 50 de ani de comunism? Purtam otrava in ADN sau ne-a injectat-o comunismul si apoi urmatorii 20 de ani, cum le spui, intunecati? Cei care se bat pentru binele lor au fost, oare, mereu mai numerosi si mai uniti decat utopistii binelui comun?
Aproape ca-mi vine sa zambesc. La ce-mi va folosi sa stiu? Prefer sa nu-mi mai bat capul cu asta. Suntem aici. Punct. Avem de luat decizii. Ne gasim iarasi intr-unul din desele momente cruciale din istoria recenta, la o saptamana distanta de o noua alegere. Tie, ti se pare decisiva. Mie, la fel, cu o precizare: nu va fi decisiva pentru noi si, poate, nici pentru fiica ta. O sa-ti spun si de ce. Ma straduiesc s-o fac cat mai bine si mai simplu.
Alege la intamplare o categorie sociala. Sa zicem, medicii. Incep cu ei pentru ca sanatatea incepe sa ma preocupe si altfel decat ca jurnalist si va trebui sa fa
