Din categoria "odiseea continuă", voiam să remarc numai câteva aspecte. Menţionez de la început că ele au legătură cu sexul, însă pe alocuri doar o conexiune vagă ori una indirectă.

Figurează totuşi şi-o legătură directă şi precisă cu sexul, însă numai una. Anume în care viitoarea mă-mică - a unei fiinţe foarte mici, neajutorate şi potenţial deosebit de enervante cu cerinţele ei continue şi urlătoare, actuală purtătoare de produs al concepţiei în plină dezvoltare internă, susţinut şi asistat de producţia hormonală masivă care pentru purtător se traduce în nervi, stresuri şi grăsimi (preferabil grăsimi din alea bune şi hrănitoare, nu d-alea rele şi nefolositoare) - îşi aduce aminte să le povestească celor care se temeau că dânsa n-ar fi cunoscut, micuţa, trebuinciosul mădular, de trauma împerecherii între ecografii.

Pe de o parte, vorba aia, ochii văd, inima cere şi practic doreşti deschis să te pui pe fapte şi pe partener. Pe de altă parte, odată călare pe acesta ori alăturea, în orice caz cumva interconectaţi, te trezeşti că poate nu e bine, că poate deranjezi fiinţa mică. Poate doarme şi tu o trezeşti precum barbarii (imaginaţi-vă că dormiţi de prânz, după o masă copioasă şi deodată vin unii hotărâţi să deschidă uşa camerei voastre folosind berbecul, ca la razbel, nu clanţa!, brrr... ) ori poate tocmai ce se străduia să-şi formeze şi degetul mare de la picioruşul stâng când tu, mă-sa, ce te-ai gândit? Că în loc s-ajuţi, să laşi omu' mic să-şi vadă de treaba lui, tu mai bine te duci în dormitor să te distrezi cu unu pentru care, până la proba contrară, când va trebui să dea dovadă de afecţiune şi răbdare şi când îl va căra în cârcă şi-i va cumpăra jucării şi-i va da bomboane şi va face tot felul de strâmbături ridicole menite să-l facă pe omuşor să se dea cu fundu' de podea de hlizeală, micul bebe n-ar putea băga mâna-n foc că e tac-su ş