Abia acum, cand vreau sa scriu si nu stiu cum sa incep, mi s-a pus botul in stomac. Ieri, nu l-am avut. Nu inteleg de ce, dar nu l-am avut. Sa va povestesc…
- Vineri seara, am lucrat vreo cinci ore pe un material de vreo 10.000 de semne pentru presa.nu, despre temele originale din viziunile politice ale celor trei candidati cu sanse la Presedintie. Le-am citit programele si am ales cate trei idei care se adreseaza unor grupuri foarte mari de populatie. Am terminat textul pe la miezul noptii. Nimic nu e intamplator.
- Sambata, am intrat pe messenger pe la ora 11. Voiam sa aflu unde urma sa se desfasoare dezbaterea dintre Antonescu si Basescu. Ma gandeam sa particip si apoi sa scriu pe blog, sau macar sa fac fotografii la intrare, dat fiind ca nu am nici o legitimatie de presa valabila. Se vehiculau doua variante pentru locul intalnirii – Aula Magna a UBB si hotelul Opera Plaza.
- La 12 fara 10 i-am dat un sms lui Robert Turcescu. Citisem ca el ar putea fi moderatorul intalnirii si, in buna traditie romaneasca, m-am gandit sa-l rog “sa ma bage” si pe mine. N-am mai apucat: mi-a raspuns ca in acea seara avea programata o editie speciala, la Realitatea, si ca n-are cum sa le faca pe amandoua.
- Catre ora 13 a devenit limpede ca intalnirea urma sa aiba loc la Opera Plaza. O prietena mi-a spus ca se va intra pe baza de lista intocmita de SPP. Incepeam sa ma dezumflu. In definitiv, nu era nici un capat de lume daca nu participam…
- La ora 13.20, cand tocmai facusem rost de un numar unde se putea suna pentru acreditari si ma pregateam sa incerc, primesc sms de la un numar pe care nu-l aveam la “Contacte”: “Sint Sever Voinescu, ma poti suna urgent?”.
- A durat cam un minut. Poate doua. Am luat decizia pe loc, la telefon. (Pavić “al meu”, sarbul care scrie visand, spune undeva, in “Ultima iubire la Tarigrad”, ca