Ioan Hrior a fost împuşcat în 21 decembrie 1989 în mână, dar nu a beneficiat niciodată de drepturile de victimă a revoluţiei. Ioan Hrior din satul Cărbunar, judeţul Maramureş, îşi caută dreptatea de 20 de ani în instanţele din România. Era militar în termen la Unitatea Militară 530 din Bucureşti, unde l-au prins evenimentele din decembrie 1989. „Am fost trimişi la Palatul Primăverii să-l apărăm şi acolo am fost împuşcat în mâna stângă”, povesteşte Ioan Hrior. A stat cu glonţul în mână timp de trei zile şi abia apoi a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din capitală pentru operaţie.
A început demersurile în 1990
De la evenimentele de atunci au trecut aproape 20 de ani, dar maramureşeanul nu beneficiază de niciun drept conferit de legile revoluţionarilor în vigoare, în România.
„În ianuarie 1990 mi-am depus dosarul la Unitatea Militară unde eram încorporat încă, să primesc şi eu certificat de revoluţionar”, explică victima. Timp de un an a făcut mai multe drumuri de Bucureşti, dar la ultimul dintre ele i s-a spus că dosarul lui nu mai există. După cinci ani, a fost chemat la Procuratura din Baia Mare să dea declaraţii ca parte vătămată în cazul dosarului de revoluţionar şi a fost expertizat de un medic legist din Baia Mare.
Pauză până în 2008
Anul trecut, în luna iunie, Ioan Hrior a primit acasă o citaţie de la de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti, unde a trebuit să se prezinte pentru acelaşi dosar. S-a prezentat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), ca să i se recunoască drepturile de revoluţionar.
„Nici măcar n-au vrut să-mi primească dosarul în noiembrie anul trecut. Mi s-a spus că e prea târziu şi m-au întrebat unde am fost 18 ani?”, se plânge Ioan.
Întors la Baia Mare, Ioan Hrior a cerut asistenţă juridică unui avocat,
