Traian Băsescu tocmai a declarat că nu a avut vreo intenţie să folosească viaţa personală a lui Crin Antonescu drept armă în dezbaterea de ieri. E greu de crezut. Pentru cunoscători, aluzia a fost destul de străvezie iar dacă preşedintele a făcut-o conştient, a greşit. Nu prea există dubii aici. Lucrurile astea nu se spun. Nici măcar între patru ochi.Nu se insinuează, nu se sugerează, nu nimic. E viaţa omului şi nu i-a fost uşor.Nimeni nu are dreptul să judece lucruri de felul ăsta. Nimeni.

Însă, dacă mergem înapoi la dezbatere, o să vedem că domnul Antonescu este cel care dat tonul. A încercat, cabotin, să pornească o dezbatere despre modelul feminin promovat de Traian Băsescu de-a lungul mandatului. A fost destul de clar unde vroia să ajungă. Nu a spus-o, dar ţinta era Elena Udrea. “Fascinanta” doamnă Udrea, cea care a mobilizat mai multă atenţie a presei decât toate femeile implicate în politica românească în ultimii 20 ani. Domnul Antonescu a insinuat ceea ce se insinuează de ani buni. A vrut să marcheze puncte pe baza presupusei relaţii intime Băsescu-Udrea.

Remarcaţi atitudinea lui Traian Băsescu în momentul schimbului de replici. Omul devine brusc rigid, aproape că îl auzi scrâşnind. Sunt convins că în cadru privat l-ar fi înjurat pe domnul Antonescu. Să nu uităm că în sală se afla şi doamna Băsescu. Cea pe care domnul Antonescu o compătimeşte în public. Câtă umilinţă trebuie să suporte Maria Băsescu înainte ca soţul ei să reacţioneze. Puneţi-vă în locul preşedintelui, ce aţi fi făcut?

Politica românească are o tradiţie izvorâtă cumva dintr-o evaluare pragmatică a societăţii. Viaţa privată a politicienilor este doar rareori adusă în discuţie. România nu marşează pe modele morale absolute. Din punctul ăsta de vedere modelul americănesc al politicianului impecabil din toate punctele de vedere, inclusiv al vieţii inti