"Am facut un credit de cateva zeci de mii de euro ca sa am bani de campanie electorala. Nu-mi convine sa facem alegeri dupa doar un an ca sa-si faca damblaua Basescu.
Eu am 49 de milioane de lei vechi indemnizatia de deputat, la care se adauga banii de benzina si furniturile de birou, insumat cam 60-65 de milioane. Eu mi-am castgat mandatul de pe pozitia a treia. Nu-mi convine sa-mi joc soarta la bambilici. Cine voteaza sa-si piarda locul de munca?"
Declaratia deputatului liberal Ioan Ghise este, sa recunoastem, de o sinceritate dezarmanta si merita, din acest punct de vedere, salutata. Ea ne arata ca o candidatura este foarte costisitoare. Cu mult mai costisitoare insa decat suma imprumutata de Ioan Ghise. Dar si profitul este cu mult mai mare decat recunoaste deputatul liberal.
Sunt sute de mii de euro care se duc pe tot felul de facturi de campanie, dar si pe pomeni electorale. Iar daca vorbim de o campanie prezidentiala, mai adaugati un zero cel putin. Numai vazand cate panouri au invadat in aceasta perioada toate orasele, in frunte cu Capitala, te ia ameteala.
Banii acestia nu vin insa numai din buzunarele candidatilor sau din credite. Cei mai multi reprezinta sposorizari din partea oamenilor de afaceri cu stare. Si atunci avem o intrebare care este cat se poate de logica: de ce aceasta investitie? De ce ar investi dl. Ghise zeci de mii de euro luati pe credit daca nu este convins ca plasamentul va aduce beneficiu? Si, mai ales, oare un om de afaceri ar arunca pur si simplu pe geam sume mari de bani sau asteapta ca ele sa-i aduca un profit? Ma indoiesc sincer.
Asa se face ca interesele politicianului si ale omului de afaceri se ingemaneaza. Ambii investesc in campanie si, apoi, ambii isi iau profitul. Parlamentarul, mai ales daca este la putere, intermediaza prin influenta lui contracte banoase cu statu
