Am descoperit, fără surprindere, cât de bune şi de frumoase îţi apar gândurile legate de acasă, atunci când nu mai eşti acolo. Iar muzica adevărată românească o asculţi direct cu sufletul.

S-a întâmplat într-un colţ pitoresc din Ticino, cantonul “latin” din sudul Elveţiei, ca cele mai frumoase cântece ale Mariei Tănase să fie auzite, departe de Gorj şi de România, de urechi şi inimi străine care, au înţeles, au simţit şi s-au bucurat.

După-amiază târzie, caldă, frunze uscate, străduţe cu pietriş, Villa Orizzonte – Castelrotto, deschisă şase luni pe an, pentru a găzdui artişti din regiune, dar şi pentru a permite privirilor noastre, digitalizate, să se emoţioneze în decorul luxuriant al unei case burgheze din secolul XIX.

Ioana Butu, îndrăzneaţă, a cântat o Ciuleandră înţeleasă personal, cu inflexiuni înalte, cu dor mult şi maiestria unei artiste care trăieşte scena în toate felurile; Giovanni Gilgen, artist ticinez cu sânge gitan, a săltat uşor, cu tălpile albe pe pânza de pe podeaua unde se naşte Ciuleandra lui, înţeleasă tot personal, şi Daniele dell'Agnola, povestitor de muzică şi muzician al cuvintelor, de asemenea din cantonul elveţian în care soarele se însufleţeşte la fel ca în România, însoţind-o la acordeon pe Ioana, precum odinioară Fărămiţa Lambru pe doamna Maria.

A fost prima reprezentaţie a unui spectacol de muzică, grafică şi culoare, creat pentru a-l celebra pe Rodolfo, eroul imaginar care s-a vrut mai mult decât o fantezie şi l-a ales pe Giovanni Gilgen, pictor elveţian, scriitor şi actor diletant, să-i asiste transformarea prin intermediul unei cărţi speciale, scrise de mână. Rodolfo a deschis cu o reprezentaţie neaşteptată, introducând publicul în culisele artistului care s-a dezvăluit la finalul reprezentaţiei, în intimitatea trăirilor sale creatoare. Giovanni a ales să transpună, în