Alegerea bună e cea de care ţi-e teamă
Abia acum, când vreau să scriu şi nu ştiu cum să încep, mi s-a pus boţul în stomac. Ieri, nu l-am avut. Nu înţeleg de ce, dar nu l-am avut. Să vă povestesc...
- Vineri seară, am lucrat vreo cinci ore pe un material de vreo 10.000 de semne pentru presa.nu, despre temele originale din viziunile politice ale celor trei candidaţi cu şanse la Preşedinţie. Le-am citit programele şi am ales câte trei idei care se adresează unor grupuri foarte mari de populaţie. Am terminat textul pe la miezul nopţii. Nimic nu e întâmplător.
- Sâmbătă, am intrat pe messenger pe la ora 11. Voiam să aflu unde urma să se desfăşoare dezbaterea dintre Antonescu şi Băsescu. Mă gândeam să particip şi apoi să scriu pe blog, sau măcar să fac fotografii la intrare, dat fiind că nu am nici o legitimaţie de presă valabilă. Se vehiculau două variante pentru locul întâlnirii - Aula Magna a UBB şi hotelul Opera Plaza.
- La 12 fără 10 i-am dat un sms lui Robert Turcescu. Citisem că el ar putea fi moderatorul întâlnirii şi, în buna tradiţie românească, m-am gândit să-l rog "să mă bage" şi pe mine. N-am mai apucat: mi-a răspuns că în acea seară avea programată o ediţie specială, la Realitatea, şi că n-are cum să le facă pe amândouă.
- Către ora 13 a devenit limpede că întâlnirea urma să aibă loc la Opera Plaza. O prietenă mi-a spus că se va intra pe bază de listă întocmită de SPP. Începeam să mă dezumflu. În definitiv, nu era nici un capăt de lume dacă nu participam...
- La ora 13.20, când tocmai făcusem rost de un număr unde se putea suna pentru acreditări şi mă pregăteam să încerc, primesc sms de la un număr pe care nu-l aveam la "Contacte": "Sînt Sever Voinescu, mă poţi suna urgent?".
- A durat cam un minut. Poate două. Am luat decizia pe loc, la telefon. (Pavić "al meu", sârbul care scrie visând, spune undeva, în "Ultim
