Conferenţiar universitar şi fost şef al secţiei de Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga“, Sever Purcia scrie acum beletristică. „Am făcut teologia din ruşine“, a început să-mi povestească Sever Purcia fragmente din viaţa sa. E vorba de ruşinea de a nu-şi respecta promisiunea făcută. „Asta vroiam să fiu, preot, şi am venit la Sibiu foarte convins că o să mă preoţesc. Dar după trei ani şi jumătate de studiu, în anul patru, înainte de licenţă, m-am retras. Pentru că numai de popă nu eram bun, pentru că am văzut că ideeile mele nu coincideau cu ceea ce am găsit acolo că trebuie să fie un preot. Am fost foarte dezamăgit“, îşi aminteşte Sever Purcia. Chiar dacă n-a devenit preot, studiile teologice au ajuns să-l îndrepte către psihologie, care este tot un fel de religie, aşa cum vede situaţia domnul Purcia.

A fost asistent şef la spitalul judeţean

„Atunci era un fel de teroare stalinisto-dejistă împotriva bisericii şi ideii de Dumnezeu şi eu am abordat problema spirituală din punct de vedere psihologic. În definitiv, actul religios este un proces psihic care este prezent în toată istoria omenirii. Oamenii au trăit mereu cu crezul în ceva, pentru că dacă n-ar crede, n-ar putea înţelege fenomenele vieţii. Latura psihologică este mai greu de pătruns pentru că nu se materializează, nu se vede“, declară Sever Purcia. Dar, după teologie şi înainte de facultatea de psihopedagogie, Sever Purcia a absolvit Şcoala Tehnică Sanitară şi, câţiva ani, a profesat ca „soră“ şefă, aşa cum i-a fost trecut în cartea de muncă, la secţia Fizioterapie din cadrul Spitalului Judeţean Sibiu. „Eu eram asistent şef, dar ei au trecut soră şefă. Foarte multe glume au ieşit pe seama asta“ , povesteşte zâmbind Sever Purcia.

Îndemnat de prieteni să scrie romane

Sever Purcia a fost profesor de psihopedagogie la Şcoala pentru Deficienţi Mintal