» Aurul a sarit saptamana trecuta de 1.120 dolari/ uncie, ridicand semne de intrebare asupra soliditatii sistemului monetar global. Trecem in revista, in acest context, principalele contraargumente ale celor care nu recomanda investitiile in metalul galben si examinam soliditatea lor.

1. Aurul nu tine de foame

Corect, dar a incercat cineva sa ia o gustare dintr-o hartie de 100 de dolari? La limita, e bogat doar acela care isi poate asigura strictul necesar in orice conditii, dar ne indoim ca in cazul unei hiperinflatii painea n-ar putea fi schimbata pe... aur, pe cand banul de hartie devine o marfa destul de ieftina in aceasta situatie. Un exemplu este Germania anilor ’20, cand guvernul, obligat la plata unor despagubiri uriase dupa primul razboi mondial, a dat drumul la tipar in mod necontrolat, rezultatul fiind o inflatie de un trilion la suta in perioada 1922-1923. Alt exemplu este Ungaria imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, moment in care preturile ajunsesera sa se dubleze in fiecare zi. Sau Zimbabwe in vremurile noastre. In gluma vorbind, exista si intrebuintari ale banilor de hartie care nu pot fi inlocuite de aur: celebrul traficant Pablo Escobar ar fi folosit, chipurile, doua milioane de dolari pentru a incalzi camera fiicei sale in perioada cand era haituit de politie si trebuia sa se ascunda.

2. Aurul poate fi fabricat la fel de usor ca banul de hartie

Este adevarat ca in timpul Imperiului Roman se producea inflatie micsorand cantitatea de aur din monede sau reducandu-le diametrul. E posibil ca in cazul in care pretul metalului galben explodeaza sa apara tot soiul de "alchimisti" moderni. Dar se compara asta cu trilioanele pe care guvernele le-au aruncat pana acum in economie? De unde veneau acesti bani daca mai peste tot in lume se merge pe deficit?

3. Aurul e dificil de stocat

Ma rog, nu dormi uso