După ce sunt luaţi din familia biologică, copiii abuzaţi ajung în braţele părinţilor surogat. Înapoierea copilului în familia biologică nu este, întotdeauna, cea mai bună soluţie, dar legea aşa prevede, iar asistenţii maternali nu se pot împotrivi. În perioada ianuarie-octombrie, 29 de copii au fost părăsiţi în spitalele din judeţ, conform datelor Direcţiei Generale de Aşistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa. Doar patru dintre aceştia au fost reintegraţi în familiile naturale, iar pentru ceilalţi 25 de minori a fost stabilită o măsură de protecţie specială, fiind plasaţi în regim de urgenţă la asistenţi maternali profesionişti.

Văzută de foarte mulţi oameni o soluţie la rezolvarea problemelor financiare, munca de asistent maternal ascunde dificultăţi de ordin afectiv pentru cei care decid să ia în grijă un copil, deşi sunt instruiţi să nu se ataşeze de micuţi.

„Îmi plac mult copiii“

Maria Tomescu a rămas fără loc de muncă în 2001. Văduvă şi fără perspective de a se angaja la cei 44 de ani, ideea de a deveni asistent maternal a venit ca o adevărată gură de oxigen. „Eram singură, şomeră şi mi se părea că nu mai am nici un rost pe lume. Îmi plac mult copiii. O prietenă mi-a sugerat că aş putea deveni asistentă maternală, că oricum mă pricep la copii şi ar veni şi nişte bani“, îşi aminteşte Maria.

A depus dosarul la Direcţia pentru Protecţia Copilului şi după o examinare psihologică, în scurt timp i-a venit primul caz, un băieţel de nouă ani ai cărui părinţi fuseseră disponibilizaţi de la Combinat şi locuiau toţi într-o garsonieră de câţiva metri pătraţi. Copilul s-a adaptat imediat la viaţa liniştită de la ţară. „Era un copil bun, cuminte şi silitor, nu am avut probleme cu el. Îi plăcea şcoala şi după ore, venea şi mă ajuta la treburile din gospodărie, fără să îi zic eu ceva. Aşa îi plăcea lui. M-am at