„Informaţia este moneda de schimb a democraţiilor”. Dictonul vechii politici, dat americanilor, cum 200 de ani, de Thomas Jefferson, cel de-al treilea preşedinte al Statelor Unite, îşi păstrează, şi astăzi, aerul contemporan.

Informaţia pare să fie argumentul celor care au rămas fideli exerciţiului electoral, iar lipsa ei rămâne scuza celor care nu merg la vot, în diaspora. Chiar dacă avem aproximativ 2,5 milioane de români în diferite colţuri ale lumii, doar 1,6% au votat, în 2004, pentru alegerea preşedintelui.

“Informaţia este cea care face diferenţa între românii care rămân români şi atunci când sunt adoptaţi de ţări aflate la mii de kilometri distanţă, şi cei care se numesc aşa doar prin prisma documentelor de identitate”, consideră Raluca Manole, o tânără de 26 de ani, stabilită, de aproape doi ani, în Italia.

Pentru aceasta, evenimentele din ţară continuă să reprezinte subiecte de interes şi le urmăreşte, constant. Pe 22 noiembrie va merge să voteze, însă, votul pentru preşedinte va fi unul de blam. În opinia sa, este singura formă de condamnare publică a situaţiei actuale în care se află România. Este sigură şi atunci când vine vorba despre referendum, însă nu a dorit să precizeze care vor fi răspunsurile sale la cele două întrebări. A adăugat doar că experienţa unui parlament italian, bicameral şi cu 475 de deputaţi, un număr aproximativ celui din România (469), îşi va spune cuvântul în alegerea sa.

Cu doar câteva zile înainte de primul tur de scrutin pentru alegerea celui de-al şaselea preşedinte al României post-comuniste, diaspora este, în marea sa majoritate, conectată la realitatea de acasă. Aflaţi la mii de kilometri din ţară, românii sunt scrupuloşi faţă de evenimentele principale de acasă. Pentru mulţi, acestea au fost chiar motive care i-au determinat să emigreze, şi tocmai de aceea sun