Elveţianca se află la Hunedoara de mai bine de un an, se va căsători în mijlocul naturii şi vrea să facă voluntariat în ţări sărace, din America de Sud sau Filipine. PROFIL
Născută. 26.01.1988, în Morges, lângă Laussanne, Elveţia
Educaţie. Specializare în administrarea instituţiilor sociale
Familie. Un frate cu doi ani mai mare
E voluntar la Hunedoara de mai bine de un an şi spune că ce a surprins-o cel mai mult la prima vizită în România, în 2004, a fost sălbăticia locului: „Ţara voastră e foarte frumoasă, dar săracă. Îmi amintesc că prima oară când am venit mă miram să văd că animalele domestice circulă, pur şi simplu, pe stradă. După ce am intrat în România din partea vestică a ţării am văzut o mulţime de căruţe cu cai, dar şi găini care traversau arterele rutiere, iar aşa ceva nu poţi întâlni niciodată în Elveţia”, a povestit Rachel.
Spune că şi cerşetorii sunt o problemă, adăugând că persoane fără adăpost sunt şi în Elveţia, însă cele mai multe sunt imigranţi, iar asta se întâmplă numai cu cei care nu vor să muncească. „În Elveţia, statul asigură fiecărei persoane care stă legal casă şi masă. Acolo toată lumea are ce mânca şi un minim confort, de care beneficiezi în cadrul serviciilor sociale. Pe stradă sunt mai ales persoane venite din alte ţări, care se droghează”, a precizat elveţianca.
Munceşte pentru zeci de copii
A lucrat mai întâi în tabere pentru copiii săraci, apoi a muncit benevol într-o casă familială din Hunedoara, pentru ca acum să fie, printre altele, bibliotecar, la un centru de zi din oraş. Cel mai greu i-a fost prietenei ei, Chrystel, care a trebuit să se despartă de ea: „I-a părut rău că am plecat, dar mi-a zis: «Bine, dacă asta trebuie să faci, du-te»”. Mai spune că nu are foarte mult de lucru şi, de aceea, i se întâmplă uneori se se plictisească.
„În afară de bibl
