Dan Vicol este unul dintre puţinii operatori care mai lucrează cu rolele de film. De 26 de ani stă într-o cămăruţă, de unde vede doar imaginile de pe ecran.

Botoşăneanul de 44 de ani şi-a petrecut aproape toată viaţa printre cei mai talentaţi actori ai lumii. Dan Vicol, operator la Cinematograful Unirea, ştie pe de rost replici din cele mai frumoase filme produse în România, dar şi în lume.

Pasul către lumea filmului l-a făcut în 1983, după ce a absolvit Liceul de Tehnică Cinematografică din Bucureşti. La angajare avea de ales între a lucra în studiourile de film Sahia sau Buftea, la un post de televiziune sau să se întoarcă acasă.

S-a angajat la un cinematograf comunal

În cele din urmă, forţat de compromisurile financiare, a ales să revină la Botoşani. „Mi-ar fi plăcut să lucrez la Buftea, dar mătuşa la care stăteam atunci locuia la aproape 60 de kilometri de studioul de film. Aşa că m-am întors la Botoşani“, spune Dan Vicol. După absolvire, a fost repartizat la cinematograful din comuna Truşeşti.

„Era tot timpul foarte aglomerat. Erau multe fabrici în apropiere, iar oamenii care nu aveau alternative pentru timpul liber veneau sâmbăta şi duminica la film. Nu mai conta ce fel de film rula: românesc, rusesc, indian sau chinezesc. Cel mai aglomerat era la filmele indiene“, îşi aminteşte bărbatul. La Truşeşti a fost operator timp de cinci ani, după care în 1990 a primit un post la Cinema Unirea. Schimbarea locului de muncă la cinematograful central din Botoşani i-a adus multe satisfacţii. Filme mai bune, multe premiere, oameni atraşi de filme de calitate.

Defecţiunile

scandalizau publicul

Totuşi, publicul de la oraş era mult mai critic când apăreau defecţiuni tehnice. „Mulţi fluierau la orice întrerupere a peliculei. Trebuia să mă mişc repede să o remediez, pentru că aşteptau reluarea filmulu