Chiar dacă Timişoara este creditată drept oraşul care a aprins flacăra revoluţiei din decembrie 1989, puţini ştiu că primele mişcări de stradă împotriva comunismului se pregăteau la Iaşi.
„În celelalte ţări din blocul sovietic începuseră să se schimbe lucrurile, dar la noi nimic. În noiembrie 1989 am primit un telefon anonim prin care mi s-a comunicat că Frontul Popular Român se va întâlni în Piaţa Unirii din Iaşi. În acel moment mi-am dat seama că Ceauşescu nu va mai apuca să ţină mesajul de Anul Nou către ţară“, a povestit inginerul Dumitru Păduraru în cadrul dezbaterii „Ce am făcut în ultimii douăzeci de ani“ organizate de revista „FP România“ la Iaşi.
Spontaneitate stimulată
Printre temele evenimentului s-a numărat şi caracterul spontan al acţiunilor din decembrie 1989. „Această întrebare i-am adresat-o, în 1990, regretatului Alexandru Paleologu. Acesta mi-a răspuns că ce s-a întâmplat cu un an mai devreme a fost o revoltă spontană, iar spontaneitatea a fost puternic stimulată“, a spus Liviu Antonesei, profesor universitar şi disident ieşean care a avut curajul să-şi exercite libertatea şi înainte de 1989.
În ceea ce priveşte schimbările petrecute după Revoluţie, invitaţii la dezbatere au căzut de acord că nu s-a profitat de libertatea plătită cu sânge. „Unde au murit oameni, n-o să dormim niciodată liniştiţi. Schimbarea care a survenit însă a fost una lentă, confuză. Nu se respectă demnitatea umană în această ţară. Dacă nu folosim acest răgaz când îl avem nu se ştie ce ne rezervă viitorul, pentru că dictaturi vor fi mereu, nu s-a terminat sacul“, a precizat Caius Dobrescu, profesor universitar la Bucureşti şi membru al mişcării de rezistenţă de la Braşov.
„Deşi oameni au murit pentru libertate, ce avem acum este o democraţie aproximativă. Dacă vrem să ajungem la legi, trebuie să plecăm de la
