Ultimii ani ne-au arătat cu vârf şi îndesat cât de alambicat poate funcţiona maşina de făcut legi, Parlamentul. Curtea Constituţională a fost chemată în dese rânduri pentru a decide ce este în concordanţă cu legea fundamentală şi ce trebuie schimbat. N-au scăpat nici simple hotărâri de Guvern sau chiar decrete prezidenţiale.

Rămâne discutabilă buna intenţie a celor care au reclamat inadvertenţele din textele legilor - dacă ea se datorează exclusiv dorinţei de a face un lucru bun ori doar s-a urmărit tergiversarea adoptării unui act normativ.

Există însă o ultimă decizie a Parlamentului care nu a ajuns - cel puţin nu încă - în faţa magistraţilor Curţii, dar care constituie o premieră şi totodată un paradox în istoria postdecembristă. Există şi un precedent, foarte apropiat, cel în care Guvernul Boc a micşorat prin ordonanţă nivelul maxim al venitului pe membru de familie pentru acordarea ajutorului de căldură (de la 615 la 425 de lei), iar după doar zece zile s-a răzgândit, cerând Parlamentului să adopte ordonanţa cu valoarea iniţială.

Săptămâna trecută a fost rândul aleşilor să facă ceva asemănător, dar de un inedit al situaţiei că până şi preşedintele ezită acum să promulge legea, cel puţin nu până când va expira termenul de contestare a ei la Curtea Constituţională. Parlamentul a împuternicit Guvernul, acelaşi pe care l-a demis prin moţiune de cenzură cu o lună în urmă, să elaboreze două proiecte de lege - cel al bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale, precum şi Legea responsabilităţii fiscale. Cum ar veni, moţiunea a avut un asterisc, prin care Executivul a fost demis în proporţie de 99 la sută, iar pentru procentul rămas mai trebuie să muncească un pic. E mai mult decât o bâlbă, pentru că între timp aleşii au respins echipa primului premier desemnat, în vreme ce cabinetul propus de cel de-al doilea aşteaptă p