Vânătoarea de salarii din sistemul bancar de acum un an s-a transformat, în prezent, într-o cursă pentru supravieţuire. Acum doi ani, băncile din sistemul financiar românesc semănau cu o sală de cinematograf pe jumătate goală, în căutare de spectatori. Goana clienţilor după credite era la apogeu. La fel şi angajările în sistem. Sucursalele instituţiilor bancare străine care se deschideau în ritm alert, dar şi noile filiale ale băncilor deja existente aveau nevoie acută de angajaţi cu experienţă. Cea mai bună sursă? Angajaţii băncilor concurente. Spectacolul se ţine, acum, cu „casa închisă“. Mai mult, nimeni nu este dispus să cedeze scaunul pe care stă.

George Ivan (35 de ani) a încercat pe propria-i carieră „deliciile“ evadării dintr-o bancă în care a lucrat aproape 15 ani (Raiffeisen Bank), în favoarea alteia care îi promitea o poziţie mai importantă şi un salariu cu 20% mai mare. A plecat, în 2007, exact în momentul de maximă efervescenţă pe piaţa de recrutare. Planurile lui Ivan de a avansa cât mai mult şi cât mai repede în carieră au fost spulberate din două motive.

Alegerea de a pleca la concurenţă l-a costat jumătate de an de stres, pentru că nu s-a putut adapta într-un mediu cu o cultură corporatistă diferită de cea în care lucrase înainte. Prin urmare, s-a întors în banca din care a plecat. Dar criza financiară l-a prins la mijloc şi i-a blocat planurile de avansare. Lucrează pe aceeaşi poziţie de manager de produse, ca şi în urmă cu doi ani. Bate pasul pe loc în „zona rece“, operaţională, în contrast cu ceea ce, consideră el, ar putea să-l motiveze. Acum, însă, este mai puţin preocupat să-şi întărească abilităţile de manager şi să identifice oportunităţi de avansare. Are un singur gând: păstrarea locului de muncă.

Citeşte mai multe despre acest subiect în noul număr al revistei Forbes România, la chioşcuri începân