Adancirea inegalitatii din punct de vedere al veniturilor si al averii in lumea contemporana este una dintre cele mai evidente si tulburatoare evolutii sociale din istoria recenta. Statisticile arata ca, de la deceniu la deceniu, prapastia intre venituri se adanceste pe toate meridianele, din Statele Unite in China si din India in Africa de Sud. In fostele tari comuniste, aparitia peste noapte a unor personaje putred de bogate, in contrast cu scaderea veniturilor cu care se confrunta cea mai mare parte a populatiei, constituie un motiv de nemultumire si baza unei nostalgii pentru vremurile trecute destul de raspandite – fapt confirmat recent de analizele si sondajele publicate cu ocazia sarbatoririi caderii Zidului Berlinului. Este adevarat ca idealul egalitatii promovat de doctrina comunista nu a fost niciodata realizat in practica, insa diferentele erau controlate, ingradite si escamotate, facand ca astazi, privit in retrospectiva, sistemul sa para mai echitabil comparativ cu discrepantele de neinteles care s-au format acum.

Peste tot in lume exista partide politice a caror doctrina este construita in jurul ideii de combatere a inegalitatii economice, iar instrumentul favorit este cel al redistribuirii veniturilor prin prelevari de la cei bogati si transferuri catre cei saraci. Dincolo de problemele practice pe care le ridica aceasta solutie (prelevarile pot ajunge sa descurajeze chiar productia de bogatie), redistribuirea nu ataca chestiunea fundamentala, aceea a inegalitatii in producerea de bogatie. Cum se explica faptul ca unii oameni au venituri ce pot fi de mii de ori mai mari decat cele realizate de altii? Este acest lucru justificat? Poate fi gasit secretul prin care succesul economic sa fie accesibil cat mai multor oameni?

Intrebarile legate de formarea veniturilor sunt printre cele mai controversate din teoria economica, care n