Andrei Oişteanu este nu numai un excelent istoric al religiilor şi expert în etnologia românească, ci şi un activ intelectual critic, oponent al ideologiilor şi politicilor exclusiviste. Recent a apărut la o prestigioasă editură americană cartea sa Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-Eeast European Cultures. Aşa cum demonstrează pe deplin această carte excepţional documentată, avatarurile naţionalismului şi înclinaţia către xenofobie rămân subiecte persistente pentru studiile vizând România şi Europa Est-Centrală.

În prefaţa sa, reputatul profesor Moshe Idel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, evidenţiază conexiunile profunde între stereotipiile antisemite populare şi unele dintre cele mai influente texte toxice ale extremei drepte româneşti din perioada interbelică, cât şi metamorfoza lor contemporană, postcomunistă. Cu alte cuvinte, tema antisemitismului nu a dispărut, în ciuda puternicului declin demografic al evreilor din România (numărul lor fiind azi sub 10.000).

A rămas în continuare o temă explozivă, fapt dovedit de repetatele dezbateri publice referitoare la asumarea răspunderii în ceea ce priveşte Holocaustul, rolul dictatorului fascist Ion Antonescu şi impactul evreilor comunişti în perioada stalinizării ţării (ca şi în Polonia şi Ungaria, există o obsesie, atât în extrema dreaptă, cât şi în extrema stângă, referioare la „Zydokomuna“, comunismul evreiesc, teme explorate în contribuţiile unor Jan T. Gross, Istvan Rev, Liviu Rotman şi Marci Shore).

În ultimele două decenii, la nivel internaţional, un mare număr de savanţi au început să cerceteze istoria culturală a României moderne. Acest fapt nu trebuie să ne surprindă, date fiind caracteristicile notabile ale unei ţări est-europene, adesea prezentată ca o „insulă latină înconjurată de o mare de naţiuni slave“. Până în ziua de azi, cărţile stan