Am retrăit de curând, până să-nceapă agentul termic să gâlgâie prin calorifere, senzaţia biciuitoare pe care-o aveam la ridicarea din pat pentru a pleca la şcoală în vremurile predecembriste, în care agentul îngheţa pe ţeavă, iar noi în case.
Din toamnă, când soarele strălucea din ce în ce mai palid, iar frigul începea să ne înghesuie, deoarece căldura lipsea cu desăvârşire din calorifere, rămânând doar cea înmagazinată peste vară prin pereţi, dar mai ales în suflete, deja nu-mi mai venea să cobor din pat să plec la şcoală. Când scoteam nasul din plapumă şi simţeam cum aerul rece îmi atacă virulent sinusurile, mă culcuşeam speriată înapoi, spunându-mi că nimic nu mă poate face să ies din cuibul pe care mă chinuisem să-l încălzesc toată noaptea - pentru că cel puţin jumătate din ea o petreceam dârdâind.
Trăgeau ai mei de mine din răsputeri, ba cu frumosul, ba recurgând la ameninţări, până ajungeam şi eu să conştientizez că, la un moment dat, tot va trebui să mă ridic din pat, chiar dacă era mult mai îmbietor gândul să-mi trag nişte cărţi sub plapumă şi să nu mai ies de-acolo până la vară. Era groaznic de frig. Deşi eram înhăimurată cu pijamale groase, vătuite, bluză de piele şi şosete flauşate în picioare, numai gândul mersului la baie pentru toaleta de dimineaţă îmi dădea fiori reci pe şira spinării. Pe undeva, poate că era mai bine că nu curgea nici la robinet apă caldă. Apa rece te mai călea şi ea un pic..., dar se poate spune şi că te amorţea de-a binelea.
După aceea nu mai pridideam cu trasul hainelor pe mine - câte reuşeam, astfel încât să-mi păstrez o oarecare libertate de mişcare. Era un frig care-ţi străpungea nemilos epiderma, ducându-se ca-n brânză până spre măduva osoasă, îmi clănţăneau dinţii, iar picioarele care se încălziseră abia în ultima oră de somn îngheţau pe loc bocnă. Poate că, din cauza fr
