L-am cunoscut pe Attila vineri, în jurul orei 16.00, pe Calea Sighisoarei. Se uita în gol, parca, la masinile care treceau pe lânga el. Statea drept si zâmbea cu un rucsac în spate, un aparat ce-i atârna de gât, un geamantan pe care-l sprijinea cu piciorul si o pancarda pe care scria Gibraltar. „Chiar mergi în Gibraltar?” l-am întrebat eu, buimaca. „Da”, mi-a raspuns senin. La primirea raspunsului atât de normal si natural m-am gândit ca poate o fi ceva sat de la noi… apoi l-am mai întrebat o data: „Gibraltar, Gibraltar?” Raspunsul a venit cu acelasi „da” senin.

Attila are 30 de ani si e din Gheorgheni. Toata aventura aceasta a început din vremea studentiei când îi placea mult sa calatoreasca: si-a luat rucsacul în spate si a plecat în Grecia la Santorini cu ocazie, apoi în Africa cu motocicleta. A lucrat pe vas de croaziera în America si vorbeste cinci limbi. „Scopul meu este sa continui sa fiu ceea ce sunt si sa-mi dau o sansa. Libertatea e cel mai important lucru pentru mine si nu-mi doresc nimic altceva. Nu ma grabesc sa ajung niciunde pentru ca îmi place sa traiesc fiecare moment, indiferent de importanta lui, sa cunosc oameni, sa-i ascult, sa-i înteleg”, s-a destainuit calatorul. Vineri Attila a plecat spre Gibraltar. „Ma duc cu tiruri si camioane. Ei se cunosc, îsi vorbesc iar pe mine ma paseaza de la unul la altul. Întotdeauna am impresia ca întâlnesc cei mai buni oameni, toti vor sa ma ajute, majoritatea soferilor nu vor sa accepte bani”, a spus tânarul, care a marturisit ca e pasionat de fotografie si motociclism. În Gibraltar planuieste sa stea pâna în martie, anul viitor. În vara lui 2010 vrea sa plece în jurul lumii: India, Alaska, Japonia, Australia, Noua Zeelanda, America de Sud, etc. „Daca exista un drum pe care va trebui sa pasesc, voi pasi pe el. Daca exista un om, undeva, care trebuie sa-mi transmita ceva, îl voi gasi”, a încheiat Attila