Protecţia elevilor la ieşirea de la ore, inexistentă. O tânără a rămas marcată de întâmplarea petrecută în timp ce se întorcea seara de la şcoală.Programul de după-amiază al elevilor constănţeni ajunge să se încheie la ora 20.00, când nu mai este ţipenie de om pe stradă. „Era ora 19.40, doar ce terminasem orele. Era întuneric pentru că eram în luna noiembrie. Am plecat cu o colegă de la liceu şi ne îndreptam spre Tomis, la staţia de autobuz. Eram pe Ştefan cel Mare, în plin centru al oraşului. Nu mai era nimeni pe stradă.

Ajunsesem la intersecţia cu Mihai Viteazul când la noi au venit două fete. Una a luat-o pe colega mea de mână, una m-a luat pe mine şi mi-a arătat cuţitul. Ne-au spus că trebuie să le urmăm că dacă nu ne taie pe amândouă.

Ne-au luat pe mai multe străduţe, ne-au ameţit, era foarte întuneric şi pe străzi nu era nimeni care să ne poată sări în ajutor. Atunci mi-a pus cuţitul la gât. Ne-au spus că nu vor bani, telefoane, inele, cercei şi alte cele. Vroiau să ne trimită la produs în Cipru. Ne-am speriat foarte tare, nu ştiam ce să mai facem.

Colega mea a pus mâna să-mi ia cuţitul de la gât şi s-a tăiat. Norocul nostru a fost că a oprit o maşină lângă noi, la un sediu de firmă, care era închis. Atunci am ţipat, au coborât doi bărbaţi din maşină şi ţigăncile au plecat. A fost cumplit!“

Acesta nu este o scenă dintr-un film de groază, ci o poveste reală a unei fete de 16 ani, elevă în clasa a X-a, care plecase de la şcoală şi se îndrepta spre casă.

Maria nu a uitat nici după cinci ani acea seară în care a crezut că totul se va sfârşi. Îşi aminteşte fiecare pas şi fiecare cuvânt din acea seară. De atunci, de fiecare dată când merge seara pe stradă nu-şi poate stăpâni neliniştea.

Protecţia elevilor, doar pe hârtie

La acele ore, drumul spre casă poate deveni o adevăr