În confruntarea cu Crin Antonescu, Traian Băsescu a părut obosit, crispat, nervos şi nesigur. O umbră palidă a candidatului care în 2004 reuşea să puncteze infailibil în orice duel electoral. Sâmbătă, marele jucător al politicii româneşti a fost dominat copios de un concurent cotat cu şansa a treia în cursa prezidenţială.
Până acum, Traian Băsescu s-a străduit să acrediteze ideea că nu merită să-şi piardă timpul cu nişte "pigmei" care se iluzionează că l-ar putea priva de un al doilea mandat în fruntea statului. Că e sub demnitatea lui să discute de la egal la egal cu alde Geoană sau Antonescu. El se luptă cu criza, cu mogulii şi cu Parlamentul! Şi, din când în când, cu Ion Iliescu. Sâmbătă, la Cluj, acest mit a fost spulberat. A devenit limpede că Traian Băsescu evită confruntările electorale nu fiindcă e prea tare, ci prea vulnerabil.
Pe vremuri, condiţiile de adversitate păreau să-l potenţeze. Era campionul dialogului direct, al replicii prompte. Acum preferă să monologheze protejat de zidul militanţilor portocalii, atacându-şi adversarii de la distanţă.
Şi-a pierdut preşedintele spontaneitatea, aplombul, instinctul politic? Nu neapărat. S-au înmulţit însă temele tabu, subiectele primejdioase, întrebările la care nu poate răspunde. Traian Băsescu încearcă să le minimalizeze, aşa cum îşi minimalizează şi contracandidaţii. Omar Hayssam? "Nu e pe agenda electorală" - au decretat comunicatorii de la Cotroceni. Apartamentul de un milion de euro al Ioanei Băsescu? Neimportant! Afacerile bizare ale întreprinzătorului frate Mircea? Se vor lămuri la o dată neprecizată, ţara are alte priorităţi...
Poate criza economică? Ba a trecut, ba riscăm să nu avem bani de salarii şi pensii dacă "majoritatea toxică" din Parlament nu înţelege să-i dea preşedintelui Guvernul pe care şi-l doreşte. Un Guvern din care nu poate lipsi echipa de
