- Comentariu - nr. 420 / 17 Noiembrie, 2009 "Basescu pentru Romania" _ spune un slogan, scris pe stalpi, geamuri si parbrize auto. Bun. Sa fie. Dar, cum sa mai prinda la popor (electoratul prapadit si saracit) un mesaj cu cel citat, dupa nenumaratele galcevi, scandaluri istovitoare si sterpe? Dupa ce prostimea s-a saturat de lupta cu "sistemul ticalosit", fagaduind razbunarea si mentinerea baricadelor si a santurilor de aparare, de parca am trai intr-o tara asediata. Si, mai ales, dupa ce s-a convins, inca o data, cum e "Sa traim bine!"? Pe un alt afis-amenintare, Mircea Geoana, zambind crispat, ne indeamna: "Invingem impreuna". Bine, bine, am invinge noi impreuna, dar, oare, si culegem beneficiile impreuna? Si asta, pentru ca de atatea "victorii" lumea s-a scarbit la culme si nu mai crede in nimeni. Prea a fost prostita, de a ajuns de pomina! Pana si vocabula "impreuna" s-a cam tocit in dezamagirile si ele solitare, caci impreuna ne-am cam dezvatat sa traim, inselati si batjocoriti! La randul lor, liberalii ne promit un "altfel" de presedinte si o revolutie a bunului simt. Crin are dreptate, caci, dincolo de indatoririle partinice asumate contra cost, romanii cauta altceva, jinduind la un cincinal altfel, neincrincenat si patimas, la o farama de liniste. Dincolo de acest trio, cvartetul Oprescu-Tudor-Hunor-Becali e sortit esecului, deoarece primul _ un independent, e fara sustinere din partea vreunui partid politic, al doilea _ un anarhist fara cauza la moda euroatlantica, e doar contra, al treilea atarna pe veci de o minoritate enclavizata, iar ultimul nu-i decat un simplu accident mediatic in vartejul social postdecembrist. De fapt, in cazul tuturor, miza este una singura: frica de a pierde puterea sau de a nu o dobandi. Unii insa si-au incheiat misiunea, inca inainte de a o incepe… Obsesia maladiva de putere nu mai tine la populatie, mai ales cand e dublata