S-a născut într-un sat uitat de lume şi parcă şi de Dumnezeu, din munţii Buzăului, Ruşavăţu. Era cel mai mic dintre cei patru fraţi, dar era cel mai harnic. Tatăl i-a părăsit de mici, iar mama a fost cea care trudea zi şi noapte să îşi vadă copiii mari. A fost un copil foarte sărac care a muncit cu ziua ca să poată merge la şcoală sau să îşi cumpere de îmbrăcat. Este povestea copilăriei omului de afaceri buzoian Constantin Musceleanu.
“Eram cel mai mic dintre fraţi. Mama muncea foarte mult ca să nu ne lipsească nouă nimic. Când pleca la serviciu, lucra la o fabrică de ipsos, eu eram cel care avea grijă de gospodărie. Scoteam vitele la islaz, mă întorceam acasă, şi le făceam pe toate. Cu toate astea, eram un copil fericit. Am făcut şcoala primară în sat, la Pălici. Mergeam cu ziua, în sat la oameni, şi câştigam zece lei pe zi. Cu banii ori îmi cumpăram câte ceva, ori îi dădeam mamei în casă. Dar eu toată viaţa, dacă am avut trei lei, unul l-am cheltuit, iar doi am pus de-o parte. Munceam pentru bani şi de aceea ştiu să îi apreciez”, ni s-a confesat Constantin Musceleanu. Următoarele şapte clase le-a făcut la şcoala din Ruşavăţu şi a continuat cu şcoala profesională de mecanici auto de trei ani.
A făcut şcoala de şoferi profesionişi şi s-a angajat ca şofer de camion la ILF Buzău. “Am muncit mult ca să pot să îmi fac şcoala. Nu aveam niciun ajutor de nicăieri şi am făcut totul singur. Când m-am angajat la ILF munceam şi ziua şi noaptea pentru că îmi plăcea şi vroiam să arăt tuturor că sunt bun.” La 21 de ani s-a angajat ca şofer magazioner la cantina Primăriei, în Buzău, a ajuns apoi şef de cantină şi s-a înscris la liceu la seral unde erau nouă candidaţi pe loc dar a intrat primul cu media 9,80. “Îmi era foarte greu. Eram şef de unitate, eram căsătorit, aveam un copil şi mă duceam şi seara la şcoală. Am fost apoi numit şeful Taberei de