În mandatul lui Traian Băsescu, România a cultivat constant relaţii privilegiate cu Washingtonul. Bucureştiul s-a angajat în plan militar în operaţiunile din Irak şi Afganistan şi a militat activ pentru amplasarea unei baze militare americane lângă Constanţa, gest considerat extrem de important pentru garantarea securităţii naţionale a ţării. De altfel, destul de repede după ce a fost ales preşedinte, Traian Băsescu a avansat ideea constituirii unei axe strategice BucureştiLondra-Washington. Declaraţia a stârnit destule controverse la vremea ei. Cert e că, de o bună bucată de vreme, mai ales după aderarea la UE, chiar preşedintele a evitat să mai vorbească de axa cu pricina.
În plus, dacă evidenţierea relaţiei speciale cu America a rămas o constantă în declaraţiile sale de politică externă, iată că într-un interviu acordat anul acesta, pe 16 iulie, postului Europa Liberă / Radio Liberty, d-l Băsescu vorbea despre două parteneriate strategice, cu Statele Unite şi cu Franţa, doi piloni esenţiali ai politicii noastre externe. O mutare impusă probabil de logica jocului de influenţe din interiorul UE.
Din contra, relaţia cu Rusia se încrie pe cu totul alte coordonate. O agendă istorică încărcată, ciocnirea de interese din Republica Moldova, chestiuni delicate care ţin de securitatea energetică, precum competiţia dintre proiectele de gazoducte Nabucco vs. South Stream, şi, nu în ultimul rând, impactul emoţional al cererii de înapoiere a tezaurului naţional confiscat la Moscova alcătuiesc toate un contencios destul de extins, care a plasat adesea cele două ţări pe poziţii contrare. Chiar dacă multe sunt subiecte vechi, tonul general al relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova a fost unul rece în ultimii 5 ani.
Din 2005 încoace, preşedintele a exprimat, în numeroase rânduri, poziţii explicit critice faţă de Rusia. Într-un interviu acordat în 2007 influen
