- Cultural - nr. 420 / 17 Noiembrie, 2009 Geografii literare Mariana Cristescu: "Ma iubesc si ma respect"(I) - Unii intra in literatura spectaculos, altii sunt mai retinuti, nu se avanta prea repede in valurile vietii literare. Cum a fost intrarea Marianei Cristescu in literatura? Ce influenta a avut mediul literar din care faceai parte asupra evolutiei tale literare? Unde te regasesti cu adevarat, in poezie sau in proza? - Mai intai de toate, marturisesc, ani la rand, decenii, o viata de om aproape, am evitat sa-mi fac publice gandurile cele mai intime, incredintate hartiei doar sub semnul "autoconfesiunii critice", convinsa fiind ca scriitorii cunoscuti nu sunt, la urma-urmei, decat niste biete fiinte, incapabile sa-si poarte crucea in tacere, si ca editarea operei este tocmai ecoul-bumerang al strigatului in pustiu. Nu stiu cand si, mai ales, daca valurile in care am intrat, in urma cu... multa vreme, sunt, cu adevarat, cele ale vietii literare. Mediul literar din care faceam parte? Cred ca primul si cel mai "consistent" mediu literar al meu l-a constituit imensa biblioteca din casa parinteasca. Mii de carti devorate, sute de autori care imi deveneau, imaginar, prieteni sau inamici, infasurata "in manta-mi", pluteam in inaltul lumii aceleia de la... marginea cetii, departe de frig, saracie, foame, spaime, fugind de o realitate care atrofia nu numai fiinta trupeasca, ci isi intindea tentaculele mizerabile catre lumina din suflet _ ultima speranta. Asa am supravietuit, asa am invins moartea sufletului care, nu o data, se apropia vertiginos. Nu cred ca mediul literar... palpabil, boema de la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti, pe care o frecventam uneori, m-a influentat in vreun fel. Mai degraba m-a timorat, fiindca acolo aveam prilejul de a examina fenomenul din "culise", constatand ca pana si "geniile" isi pot macula aura inmuind-o in prea multe licori bachice