Nicu Popa iubeşte teatrul. A înfiinţat grupuri de recitatori şi de umor în multe localităţi din Olt şi vrea să aducă publlicul slătinean în sălile de spectacole. Lui Nicu Popa i-a plăcut să recite şi să interpreteze diferite personaje încă de când era mic. „Gigi actor să se facă”, ziceau bătrânele de la divan despre Nicu Popa care se juca cu alţi copii de vârsta lui pe lângă femeiele care ţeseau pe şanţ. „Cum pe vremea aceea nu erau televizoare, iar eu nu fusesm niciodată la teatru mă gândeam eu că trebuie să fie ceva de bine şi mi-a rămas cuvântul „actor” întipărit în minte”, şi-a amintit Nicu Popa.

Primul contact cu arta l-a dezamăgit pentru că băiatul nu a fost primit în cercul de teatru de la şcoală. A scris în loc de o compunere clasică, nişte versuri din popor. După ce profesoara l-a găsit uitându-se pe gaura cheii, a avut ocazia să arate ce poate. „ A fost primul meu eşec, dar am urmărit lecţiile de la cerc pe gaura cheii până când am primit o uşă în cap şi m-a băgat profesoara înauntru. După ce m-a auzit recitind, mi-a dat rolul princpal, pe care i-l dăduse iniţial băiatului secretarei”, a povestit actorul.

A debutat la Cântarea României

Nicu Popa nu s-a făcut însă actor, ci silvicultor. „Am urmat un liceu silvic aşa cum au vrut părinţii mei. Nu mi-a plăcut meseria de silvicultor, dar am făcut-o de nevoie. Am picat de două ori la teatru pentru că nu am avut ureche muzicală, odată din 2600 de concurenţi au am fost printre cei 24 care au dat ultima probă, de muzică şi am picat-o”, şi-a aminitit Nicu Popa.

Dar dragostea pentru teatru nu l-a putut ţine departe de scenă şi în 1982 a debutat în spectacolul Cântarea României de la Corabia. A urmat apoi  premiul I pentru interpretare masculină la un festival de teatru de la Caracal, dar şi primul rol într-o piesă a lui Alexa Visarion.

Un umorist de excepţie