După 30 de ani, s-a făcut dreptate şi pentru cei din Drumul Taberei. Nu în sensul că le-au făcut metrou, ci în acela că nimeni nu are. Ciudată dreptate! Sursa: Dan Arsenie Însă nu aceasta este principala concluzie a grevei de astăzi de la metrou. Cel puţin, nu a mea. De când sunt în Bucureşti, doar astăzi mi-am dat seama câţi oameni puturoşi se urcă în metrou doar pentru a ajunge de la Unirii la Universitate. Şi astăzi, când făceam alături de sute de alţi oameni acest drum, mi-am dat seama că omul este o specie care, deşi dispune de o lene extraordinară, îşi păstrează capacitatea de a se adapta. Efecte secundare Astăzi, în prima zi de grevă, unii s-au adaptat tocmai prin lene şi au ales să rămână acasă, că doar aveau motiv. Alţii s-au cocoţat pe scările autobuzelor, troleibuzelor, tramvaielor sau au lungit şirul maşinilor blocate în trafic. Alţii, deloc puţini, au ales să îşi aducă aminte că picioarele lor pot parcurge şi distanţe mai mari decât cea până la staţia de metrou şi retur. În zilele dinainte de grevă, cred că m-am întrebat de sute de ori ce o să facă precupeaţa cu covrigi de la metrou, paznicii cu măşti de gripă sau cerşetorul bătrân, cu păr alb, care se târăşte în cioturile picioarelor şi se freacă pe barbă cu primul leu primit. Şi mă întrebam ce va face ziarul Ring, că doar nu va mai fi nici naiba la metrou să citească editorialele lui Cristoiu şi Păunescu. Ei, bine, doar pe femeia cu covrigii de 0,7 lei nu am văzut-o. În rest, erau toţi, adaptaţi. Bătrânul cerşetor se postase la 10 metri de BRD-ul de la Brătianu, paznicii erau bine mersi la muncă, păzind metroul gol şi profitând de lipsa de vânzoleală pentru a vorbi la telefon fără mască pe figură, iar Ring-ul mi l-a întins un băiat zâmbitor de parcă el venise cu metroul la muncă. Mă uit în Ring, care deschide, firesc, cu greva de la metrou: "Metroul - în grevă. Bucureştiul - paralizat". Cu greva - sunt