Sunt actualele alegeri expresia unui conflict între presă şi democraţie? Dacă presa se prostituează pentru interese politice şi economice, atunci democraţia se construieşte pe cadavrul unei asemenea prese. Sau invers.
Felul în care s-a discutat în ultima săptămână despre încercarea lui Sorin Roşca Stănescu şi a lui Bogdan Chirieac de a-l şantaja pe şeful ANI este aproape la fel de relevant pentru starea morală jalnică a presei româneşti de azi ca faptul în sine. Mai întâi, când ştirea a apărut în Curentul, ea a fost ignorată de Realitatea şi de Antene. Deja, seara se discuta la postul B1 TV, favorabil lui Traian Băsescu, cu d-l Macovei (şeful ANI) despre şantaj, dar televiziunile mogulilor tăceau. Oricine ştie că asemenea ştiri trebuie să reprezinte breaking news. (Ceva mai înainte, când apăruseră înregistrările cu Hayssam şi generalul Degeratu, atitudinea fusese cu totul alta.)
Apoi, când ştirea nu a mai putut fi oprită nicăieri, au apărut talk-show-uri la televiziunile anti, care să relativizeze scandalul. S-a încercat din răsputeri să se prezinte dezvăluirile drept un atentat la viaţa personală a unor persoane. Ce-i drept, împrejurările în care fusese obţinută înregistrarea, precum şi identitatea celui care o făcuse rămâneau misterioase, creând suspiciuni, până la un punct, justificate. Faptul că discuţii private sau care nu sunt prin definiţie destinate publicităţii sunt înregistrate în ascuns şi apoi apar în presă nu trebuie bagatelizat. Jurnaliştii sunt, totuşi, ipocriţi când strigă împotriva scurgerilor, de vreme ce ei înşişi sunt cei care, dacă nu comandă înregistrările, măcar le găzduiesc şi încurajează încălcarea legii prin protejarea surselor.
În cazul de faţă, lucrul despre care trebuia discutat mai înainte de orice era şantajul însuşi, exercitat de jurnalişti importanţi, mai asemănători prin limbaj şi intenţii cu mafioţii de
