Cei care vor merge duminica la vot nu vor primi doar buletinul cu numele candidatilor la presedintie. Vor mai fi doua hartii pe care ar urma sa puna stampila: una referitoare la unicameralism si alta la reducerea numarului parlamentarilor.

Sunt gata sa pun pariu ca la ambele intrebari ale referendumului raspunsurile vor fi covarsitor pozitive. Si fundamental in necunostinta de cauza.

Traian Basescu, initiatorul consultarii populare, a prezentat cateva argumente in favoarea unicameralului si a reducerii numarului de parlamentari. Unele sunt corecte, de exemplu faptul ca norma de reprezentare a romanilor in Parlament este aberant de mica. Altele sunt de un populism gretos, de exemplu faptul ca reducerea numarului de parlamentari ar diminua coruptia. Cert este ca ele reprezinta o singura fateta a problemei.

De partea cealalta, argumentele au fost stupide: unicameralism ar insemna revenirea la Marea Adunare Nationala si un pas spre dictatura, de parca cele 15 state ale UE cu sistem unicameral ar fi exemple de totalitarism. Sa fim serosi!

Societatea civila fie a ignorat referendumul, fie s-a concentrat pe demolarea lui procedurala, atitudini absolut paguboase. Asa se face ca, pana acum, nu am auzit nici macar o singura dezbatere serioasa pe aceasta tema extrem de importanta.

In privinta numarului de parlamentari, norma de reprezentare este o chestiune matematica greu de contrazis, in privinta unicameralismului sunt multe nuante si argumente de ambele parti.

Putem spune ca Romania are o traditie a bicameralismului, ca doua camere cu atributii bine diferentiate pot reprezenta o garantie a unei mai mari temeinicii a procesului legislativ, ca regionalizarea, potrivit strategiilor europene, ar putea face necesara, cat de curand, o camera a regiunilor, dupa modelul statelor federale.

De partea ce