Oricâte argumente logice ţi-ai aduce şi oricum ai încerca să te încurajezi, prima întâlnire cu părinţii partenerului îţi provoacă o teamă similară cu cea a aruncării în gura lupului. Sursa: Hepta
Nu este un test pe care să-ţi doreşti să-l treci pur şi simplu, ci unul la care vrei să iei nota maximă. În esenţă, prima întâlnire cu părinţii ei/lui este o înşiruire de zâmbete încurajatoare, discuţii politicoase şi subiecte lejere, care ascund un mecanism întreg de scanare reciprocă.
Emoţii sunt şi de o parte şi de alta, fiecare vrea să dea bine, însă marea testare se centrează pe cel/cea care a pus stăpânire pe inima copilului. Iar toată perioada petrecută împreună este similară unui proces de documentare temeinică în urma căruia, la finalul serii, când au închis uşa în urma musafirului, mama şi tata să-şi poată răspunde la întrebarea: Este suficient de bun(ă) pentru copilul nostru?
Pregătiri pentru „momentul zero”
Andrei şi Ana erau împreună de trei luni când au decis că este timpul să-şi cunoască reciproc părinţii. Au trecut patru ani de la acel moment şi, de fiecare dată când şi-l amintesc, pufnesc amândoi în râs. „Eram îndrăgostit până în gât şi nu concepeam să nu fac impresie bună. Deşi sunt foarte stăpân pe mine de obicei, de data aceasta îmi era mai frică decât la orice alt examen, fiindcă ştiam că ai ei nu-l plăcuseră pe fostul prieten”, îşi aminteşte Andrei.
S-a pregătit temeinic pentru ceea ce numeşte amuzat, acum, „momentul zero”. Le-a luat cadouri, a renunţat la câţiva centimetri din pleată, s-a îmbrăcat frumos şi s-a prezentat la uşa fetei care îi furase inima.
„Mă strofocasem atât de tare, încât am uitat de fată”
„Am ascultat politicos toate poveştile mamei ei despre delegaţiile în străinătate şi mi-am dat cu părerea despre locurile pe care le văzusem şi eu. Am jucat