- Cultural - nr. 420 / 17 Noiembrie, 2009 In viata omului exista trei pietre de hotar de avertizare. Aceste trei varste, in opinia mea, sunt: 20, 50 si 75 de ani. Ultima este cea mai grava si puternica avertizare si, totodata, cea mai dureroasa piatra de hotar, deoarece pare a fi si ultima, dupa care, de regula, urmeaza "examenul final al imbatranirii" (Illyes Gyula) - cine, cand si cum, cu cata eleganta, in ce maniera demna de om inchide dupa el usa. Ajuns la varsta de 80 de ani, vreau, nu vreau, trebuie sa inteleg ca, iata, in valtoarea anilor care au trecut, am lasat in urma chiar si ultima piatra de hotar! Este o realitate, care nu ma bucura si nu ma incurajeaza si care arata clar ca trebuie sa ma pregatesc, caci se apropie examenul final al imbatranirii... Nu vreau sa par mai negru decat dracul, dar trebuie sa fiu lucid si sa inteleg ca diavolul va aparea, mai devreme sau mai tarziu, si in viata mea, si ca nu pot sa o evit pe "doamna cu coasa". Acum inca mai pot sa ma intreb daca trebuia sa ma nasc mai tarziu sau mai devreme. Dar in loc de aceasta reflectie inutila, am hotarat ca, inainte de sosirea momentului de confruntare, de acel "examen final", sa ma adresez prin aceasta Proclamatie Pasnica _ si nu printr-un strigat! _ contemporanilor mei si generatiilor viitoare, pentru ca ei sa vada exact, cunoscand faptele pe care le voi prezenta, cum si de ce am muncit ca maghiar din Transilvania, ca scriitor maghiar din Romania, ca publicist, redactor-sef al unor publicatii si ca patriot roman, in trei regimuri sociale diferite - fascist, socialist si capitalism salbatic - in care "loialitatea deosebit de apasatoare" fata de cele mai umaniste idei il punea pe om zilnic la incercare si ii smulgea din pamant pana la cer sufletul incorsetat. Pe langa toate acestea, in Proclamatia mea voi vorbi, documentat, despre contemporanii mei, despre cine, si in ce a crezut si cand