La 11 noiembrie, Asociaţia Pro Democraţia şi Agenţia de Monitorizare a Presei au depus la Curtea de Apel Bucureşti o cerere de suspendare a referendumului convocat de preşedintele Traian Băsescu pentru reducerea numărului de parlamentari şi a Camerelor parlamentului. Pro Democraţia şi Agenţia de Monitorizare a Presei au depus de asemenea o plângere administrativă prealabilă la Administraţia Prezidenţială.

Cele două organizaţii au fost iniţial semnatare ale unui document prin care se vorbea despre „prefraudarea“ alegerilor, prin faptul că referendumul ar crea un avantaj unui candidat, preşedintele în funcţie, faţă de ceilalţi candidaţi la alegerile prezidenţiale. Interesant este că o altă organizaţie, Transparency International, condusă de Victor Alistar, s-a aflat iniţial pe lista celor care contestau referendumul, pentru ca mai apoi să se recuze într-un mod tacit. La fel stau lucrurile şi în cazul Centrului de Resurse Juridice, condus de Georgiana Iorgulescu.

Imediat după ce teoria „prefraudării“ alegerilor a început să fie vehiculată în spaţiul public, Institutul de Studii Populare a organizat, la data de 5 noiembrie, o dezbatere la care au participat organizaţiile menţionate, precum şi reprezentanţi ai Fundaţiei Konrad Adenauer şi ai Freedom House care nu susţin public demersul „prefraudării“. Dezbaterea a relevat că, pe fond, organizaţiile contestatare nu puneau la îndoială dreptul preşedintelui de a convoca referendumul, ci doar modalităţile prin care este făcută campania pentru desfăşurarea acestuia. Pro Democraţia nu a participat la dezbaterea de pe 5 noiembrie, dar avea să se regăsească pe lista celor care contestă în acest moment referendumul în justiţie.

Menţionăm aceste fluctuaţii de participare între cele trei momente amintite mai sus pentru a scoate în evidenţă faptul că, cel puţin la prima vedere, nu pare a fi un demers unitar al une